Mi-am amintit astazi de doamna invatatoare. Ea avea un motan frumos, Bobita. Tatal meu era coleg cu sotul dansei, asa ca familiile nostre se vizitau. Intr-o dupa-masa de vara, dupa o zi calduroasa a venit la noi doamna invatatoare plangand. Eu si mama nu stiam ce s-a intamplat, pentru ca printre lacrimi si suspine nu reusea sa ne spuna nimic. Bobita a fost calcat de o masina, si a murit! Era atat de marcata de intamplare, parca pierduse un membru din familie. Asa si era! Bobita nu era un simplu motan, era copilasul ei. Povestea cu el, el o asculta. Uneori nu era de accord cu ce spunea ea, asa ca se supara si pleca, dar de cele mai multe ori o intelegea si ii dadea dreptate. Iar acum confidenul ei nu mai era, prietenul ei sincer. Nu i-am inteles atunci durerea. Si eu iubeam animalele inca de pe atunci, aveam multe acasa la bunici: catei, pisici, iepurasi si bineinteles calut, vacuta si gaini. Eram mica, dar oricum nu as fi putut intelege atunci tristetea ei.
De cativa ani am avut bucuria sa observ o alta relatie foarte speciala intre o pisica si o doamna. Sunt doar ele doua, se stiu de multi ani, si sunt incredibile. Cand este singura, Titi sta pe pervaz si isi asteapta prietena. Cand o vede venind da din coada si se muta la usa pentru a o intampina. Iubesc amandoua foarte mult lectura. Doamna citeste cartile asa cum le citim fiecare dintre noi, Titi le simte din starea de spirit a doamnei, asa cum fac toate pisicile. Ies la aer in fata blocului, doamna citeste, Titi alearga, se joaca, spioneaza ceva, dar din cand in cand vine la prietena ei sa vada daca este totul in regula, Nici pe ele nu le-am inteles mult timp.
Acum inteleg! Oricat ai iubi animalele, pana cand nu ai unul aproape de tine, pe care sa il ingrijesti si pentru care sa te ingrijorezi nu ai cum sa intelegi. Pana cand nu simti iubirea lor sincera, pana cand nu te ajuta sa descoperi ceva despre tine ce tu nu stiai, nu poti sa crezi ca este adevarata aceasta legatura. Compania unui astfel de prieten iti da o noblete aparte, te invata sa fii mai responsabil, dar si mai receptiv la ceea ce se intampla in jurul tau. Pe buna dreptate stiinta a dovedit ca animalele sunt niste terapeuti extraordinari! Simt cand esti suparat, sau cand te doare ceva, si fac pe doctorul. Doctori desavarsiti, fara diploma de specialitate, cu un dar incredibil.
Felul in care ne comportam noi cu animalele spune foarte multe despre noi: daca suntem prietenosi, respectuosi, sensibili, dusmanosi, nesimtiti, insensibili, buni sau rai. Dar felul in care se comporta ele cu noi, asta spune totul despre noi. Oamenii sunt usor de pacalit de cele mai multe ori, dar animalele nu. Sunt prea bune pentru asta.
Ma intreb daca simt si de departe ceea ce se intampla in sufletul nostru? Si vreau sa cred ca este asa, trebuie sa cred asta acum!
Va doresc sa le apreciati la adevarata lor valoare, sa invatati ceva de la ele si sa stiti ca va puteti baza pe ele. Daca le permiteti va vor uimi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu