Doua saptamani am avut un cantaret de seama in apropierea casei: un greier foarte hotarat. De dimineata pana dimineata (da, de dimineata pana dimineata), fie ploaie fie soare, el canta. Ma trezeam si adormeam cu cantec de greier. Ma simteam ca acasa la bunici, imi aminteam de copilarie si asta imi oferea in sentiment frumos.
Curioasa, m-am intrebat: de ce canta greierii? Si am aflat! Greierii au trei genuri de cantece. "Unul ca sa isi anunte prezenta, altul ca sa curteze o femela si al treilea ca sa-i indeparteze pe rivalii nedoriti. Unii greieri isi anunta prezenta prin cantec pana cand o femela se arata interesata de ei. Odata ce cantecul ajunge la "urechile" ei aflate pe picioarele anterioare, femela nu se multumeste cu o curtare de la distanta. Cand ea se apropie de sursa taraitului, masculul va incepe sa cante neintrerupt un tril, cantecul de curtare. Aceasta serenada atrage femela spre pretendentul ei, iar cei doi greieri se imperecheaza" (http://www.e-pets.ro/articole/greierul-si-cantecul-lui-de-dragoste).
Cata munca pentru a impresiona femela, si cata eleganta din partea amandurora. El curteaza, ea se lasa curtata. Fac un ritual frumos, asa cum faceau si tinerii acum cativa zeci de ani. Barbatul trebuia sa iti dovedeasca intentiile onorabile, femeia trebuia sa se dovedeasca demna de aceste intenii. Cate s-au schimbat in ziua de astazi! Femeia nu mai asteapta sa fie curtata, nu o mai intereseaza asta. Parca ar fi in criza de timp si trebuie sa aleaga ceva repede, altfel nu este in pas cu moda.
In dorinta de a fi remarcati si apreciati parca nu mai conteaza calitatea relatiilor. Suntem intr-o goana continua dupa popularitate si nu mai stam sa analizam ce ne reprezinta si ce nu. Avem modele false, pentru ca acestea se promoveaza si sunt puse in evidenta. Este dificil sa vezi calitatea dintr-un mare de falsitate. Efectul? Relatii sau casnici esuate dupa cateva luni sau ani.
Problema nu cred ca este faptul ca nu il cunosti pe cel de langa tine. In trecut tinerii ajungeau sa se cunoasca doar dupa casatorie, si nu ma refer doar la relatiile conjugale. Cunosteau felul de a gandi a celuilalt, calitatile si defectele abia dupa. Se spune ca poti sa stai o viata alaturi de un om si sa nu ajungi sa il cunosti suficient. Problema este cu totul alta: diferenta dintre relatiile de atunci si cele de acum. Desi nu se cunosteau, sotii se respectau reciproc. (Nu vorbesc aici de relatiile in care mentalitatea ca barbatul este stapanul casei facea din femeie o sclava. Cu siguranta ca au fost si sunt multe astfel de situatii, dar despre acest subiect poate alta data.) Vorbesc despre relatiile de calitate, in care sotii nu cautau sa fie unul mai bun decat celalalt, cautau sa fie buni unul cu celalalt.
Cat de drag imi este cand vad doi bunici plimbandu-se de mana pe strada, mergand la brat dupa zeci de ani petrecuti impreuna, respectandu-se dupa greseli din partea amandurora si iubindu-se. Ma bucura sa mai vad si tineri adevarati cavaleri si domnite, si nu sunt putini. Se pierd ei ca si numar in multimea grabita si dezinteresata de detaliile frumoase, dar se evidentiaza detasat prin caracterul lor deosebit. Astfel de cupluri sunt o inspiratie si o confirmare a faptului ca valorile adevarate nu au disparut,
pentru ca totusi greierii mai canta in ziua de astazi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu